Crearea piețelor și lichiditățile

Înainte de Exchange, pariurile aveau două componente; casele de pariuri clasice stabileau cotele și pariorii aveau doar două opțiuni: fie pariau „pro" la cotele respective, fie renunțau. Iată cum a schimbat Betfair tot acest proces.

Noțiuni de bază despre rolul casei de pariuri

În secțiunea pentru începători, te poți documenta despre plasarea unui pariu „contra" pe Exchange. Simpla acțiune, de exemplu, de a plasa unui pariu că Manchester City nu va câștiga Premier League, se numără printre atribuțiile unui creator de pariuri, la nivelul cel mai de bază posibil.

Dar nu te împiedică nimic să plasezi pariuri „contra" pe mai multe rezultate. Dacă, de exemplu, în ultima zi a unui turneu de golf consideri că poate câștiga oricare dintre jucători, ai putea fi tentat să pariezi „contra" celor trei participanți cu cea mai mică cotă înainte ca runda să înceapă și pe cei care încă mai au mingi de jucat (oricare, cu excepția celor trei).

Următorul nivel al creării de piețe

Problema cu această situație este că tot îți asumi un risc cu cei trei jucători de golf. Cu alte cuvinte, în continuare joci la noroc, nu „creezi" pariuri.

Ai în continuare o poziție slabă cu cei trei jucători, ceea ce înseamnă că cea mai bună cale de a elimina riscul ar fi să plasezi pariu „pro" pe toți în timpul jocului la cote mai mari decât pentru pariurile „contra" anterioare. Bine, dar dacă nu ai această ocazie? Dacă inițial ai pariat „contra" lui Rory McIlroy la cota de 2.50 și el a avut un început de joc foarte bun, pur și simplu nu ai mai putea să plasezi un pariu „pro" pe el, la o cotă mai mare.

Exemplul de mai sus prezintă o situație pe care toți creatorii de pariuri încearcă să o evite: un rezultat bun cu unii jucători și unul necâștigător cu alții. Cea mai bună cale de a asigura profituri garantate, lente și stabile, în loc să permiți rezultatului să determine dacă câștigi sau pierzi, este să crești cota întregului pariu.

Să presupunem că au loc semifinalele pentru proba de simplu masculin de la Wimbledon și s-au calificat următorii jucători: Novak Djokovic, Roger Federer, Rafael Nadal și Nick Kyrgios.

Într-un astfel de meci de nivel înalt, nu trebuie să te mai străduiești să calculezi ce cote are fiecare. Este suficient să afli ce oferte au ceilalți creatori de pariuri și să te concentrezi mai mult pe marja proprie.

De asemenea, nu este de dorit să oferi cote prea mari și pariorii să-și dea seama. De exemplu, dacă Djokovic are cea mai mare cotă la 2.50 la toate casele de pariuri, nu trebuie să oferi 3.00 pentru el.

Consolidarea marjei proprii

Desigur, pentru ca un creator de pariuri să obțină profit, cotele trebuie să integreze o parte din marjă și aceasta se numește „overround", o marjă inclusă în fiecare pariu. Cel mai evident exemplu ar fi aruncarea în crichet. Dacă dorești să pariezi că aruncarea va fi valorificată de căpitan în favoarea Angliei în primul test Ashes, poți să faci acest lucru. Dar în loc să-ți ofere șansa ce a câștiga suma pariată conform regulilor de bază în matematică, o casă de pariuri va oferi aproximativ 1.90 pentru fiecare echipă, dacă ai noroc.

Având în vedere că acestea oferă aceeași cotă de 1.90 pentru punctul câștigat de căpitanul echipei Australiei, este clar că marja de profit este protejată. În acest caz, overround-ul pieței este de 105 %. Cei 5 % reprezintă procentul pe care casa se așteaptă să-l obțină ca profit pe piață sau altfel spus: piața este „inechitabilă" cu 5 %.

De fapt, nu este chiar atât de simplu, deoarece dacă toata lumea ar vrea să parieze pe Anglia, casa tot și-ar asuma un risc pentru acest rezultat; dar acesta este principiul general.

Dar să revenim la tenis. Nu are sens să încerci să protejezi o marjă de 10 % pe piața câștigătorilor la Wimbledon în etapa semifinalelor, deoarece este puțin probabil să o obții. Dar s-ar putea să poți proteja 5 %.

Poți face acest lucru luând șansele reale de câștig ale fiecărui jucător și eliminând 5 % din cota fiecăruia. Sau poți folosi o abordare și mai „leneșă" copiind cotele oferite de altă casă de pariuri pentru toți cei patru jucători și introducându-le în Exchange.

Reține că nu se rezumă totul la crearea acestor cote și la plasarea de pariuri „contra" fiecărui jucător de aceeași valoare. Dacă ai nevoie de ajutor pentru evidențe, îți recomandăm să utilizezi instrumente de calcul, precum BetAngel sau Geeks Toys.

Lichiditățile

Dar nu uita de problema lichidităților, care în termenii Exchange reprezintă suma de bani care așteaptă să fie confirmată pe o piață.

Cu cât sportul și evenimentul în sine sunt mai populare, cu atât există mai mult interes de a paria pe acesta, astfel încât un meci de Premier League sau un meci IPL ar avea lichidități uriașe (cel puțin pe piețele principale), în timp ce un meci de fotbal din divizia treia din Suedia sau un meci de crichet netelevizat de nivel județean ar avea mult mai puține.

Dezavantajul lichidităților reduse, ca element de creare a unei piețe, este că ai putea plasa pariuri „contra" pe o parte dintre jucători, dar nu pe toți. Avantajul este că în absența unor cote mai competitive, posibilii pariori „pro" pot fi dispuși să accepte cote mai mici decât pe o piață cu mai multe lichidități. Și evident, acesta nu este un lucru bun pentru tine, în calitate de creator de pariuri.